Dă-mi ochi să văd, ca orbului din Carte,
Căci eu sunt astăzi orb de-a Ta iubire
Ce n-a găsit nici frică și nici moarte
Și-n Iad a coborât spre mântuire...
Dă-mi ochi să văd... și zguduie-mi ființa
Și suie-mă-n Golgota, lângă Tine,
Să Îți cunosc de-aproape suferința
Când ai murit în chinuri pentru mine...
Dă-mi ochi să văd... și capu-mi țintuiește
Când, îngrozit, l-oi trage într-o parte...
Să-Ți văd întregul Sânge cum țâșnește
Să-mi dai Tu mie Viață fără moarte...
Dă-mi ochi să văd... și noaptea Tu mi-o curmă -
Lumina Lumii, să Te am în față,
Ca să-Ți aud suflarea cea din urmă
Și prima-n pieptul meu, din a Ta Viață...
Dă-mi ochi să văd Minunea Învierii
Și să adorm ca Iacov pe-a Ta piatră...
Să-Ți simt Parfumul sfânt al Mângâierii
Și să nu-l uit, Isuse, niciodată...
Dă-mi ochi să văd, ca orbului din Carte,
Să văd iubirea Ta nepieritoare...
Tu Însuți ești Iubirea fără moarte
Și-n viața mea Tu ești, oricât mă doare...
Dă-mi ochi să văd... și iartă-mi-le toate,
Păcatul meu - a Dragostei tăgadă...
Isuse scump, Iubire fără moarte,
Tu-mi ești Comoara vieții mele dragă...
Amin.
7 decembrie 2024. Dacă aș fi fost acolo... Dacă aș vedea cât a îndurat Domnul Isus pentru mine din dragoste... Dacă I-aș vedea fața unsă de sânge și pielea crăpată de loviturile nuielelor, dezvelind o carne vie și sângerândă... Dacă aș pătrunde infernul din cuvintele Lui - "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu... Pentru ce M-ai părăsit...?" Dacă I-aș auzi respirația greoaie de Om muribund... Ultima respirație, înainte de a cădea cu trupul înainte și cu mâinile înapoi, țintuite în piroane pe lemn... ca eu să încep să trăiesc... Atunci m-aș mai îndoi vreo clipă de El și de Planul Lui întocmit pentru mine?